Eşarfa flutură în vântul calm dintr-o zi de vară. Maşina e parcată pe drumul înalt. Stai cu coatele rezemate pe bara de susţinere care te împiedică s-o iei la vale spre mare. Te întrebi când oare ai ajuns aici. Privirea ta nu admiră peisajul ci te oglindeşte în el. Gândul tău deja e un călător pe mare care a pornit spre cunoaştere cu prima ambarcaţiune ancorată la mal.

Ia-mă de mână. În astfel de momente, ai nevoie de o companie care să-ţi ţină de urât. Nu o zic pentru că mi-aş dori să te însoţesc. Cred doar că drumul poate fi periculos. Nu mă îndoiesc de abilitatea ta de a trece singur peste obstacole, dar nişte paşi ce îi urmează fidel pe ai tăi nu ar strica. Şi plus, ţie nu îţi place să fii singur. Nici mie de altfel… Doar nu o să mă laşi aici singură? Am nevoie de cineva care să-mi povestească, să mă privească. Şi cred că am nevoie de tine. Nu ţi-am spus până acum şi nici nu o voi face. Nu e cazul. Tu doar trebuie să simţi această apartenenţă a sufletului ca adierea asta plăpândă ce-mi răvăşeşte părul.

Aşa! Acum că te-ai decis, să pornim la drum. Dar nu cu maşina. Ne distrage atenţia de la ceea ce ar trebui să observăm în jurul nostru. Mersul cu automobilul poate fi ca un mers virtual. Ai impresia că parcurgi sute de kilometri când de fapt picioarele tale nu fac altceva decât să stea pe loc. Şi nu mai da ochii peste cap. Puţină mişcare nu strică niciodată, iar dacă îmi vei spune că nu ai avut un stil de viaţă sănătos, asta nu înseamnă că va trebui să continui tot aşa. Ia-o de la zero. Fă mişcare.

Acum că te-am făcut să mergi pe jos şi îţi repeţi în gând că nu-ţi trebuie mişcare pentru a te menţine în formă, haide să fim conştienţi de acţiunile noastre. Priveşte în jur. Ai mai observat vreodată cum luceşte marea în soarele dimineţii? Simţi adierea vântului? Şi uite ce verzi sunt copacii de peste drum, cei care se înşiră paralel cu drumul nostru ca şi când ne-ar ghida într-acolo.

Aşa e. Nu ştim ce ne aşteaptă la capăt de drum, dar orice ar fi, mă mulţumesc că m-ai lăsat să te însoţesc. Mai încolo ne va fi mai uşor; asta pentru că vom continua împreună să descoperim şi alte cărări. Şi te asigur că sunt multe. Fiecare zi ne poartă pe una diferită. Chiar dacă la sfârşit ai impresia că totul a fost la fel ca ieri, te înseli. În fond, totul e diferit. Există doar asemănări şi oricât ar fi de izbitoare, tind să fie doar nişte detalii care privite de la distanţă sunt semnificative. Fiecare zi îţi aduce noutate. Nu trebuie să observi asta neapărat. În timp, chiar şi aceste vorbe vor căpăta sens.

În liniştea serii, îţi mulţumesc din nou pentru o zi atât de superbă ca asta. E vremea să mă întorc acasă.

Şi deschid ochii…