Am citit aceasta carte de ceva timp. Am primit-o cadou de ziua mea de la colegele mele. Inca de la primele pagini m-am simtit atrasa de felul in care Nicholas Sparks reuseste sa creeze atmosfera, sa introduca cititorul in lumea fictionala si sa utilizeze descrierea cu o mare atentie si perfectiune.
Cartea nu trataeaza dragostea la prima vedere dintre un barbat si o femeie,ci dragostea de tata. Lexxie si Jeremy formeaza un cuplu la inceput aproape perfect. Desi nu se cunosc decat de o saptamana, cei doi urmeaza sa devina parinti. Totul se intampla foarte rapid.
Datorita faptului ca relatia lor a evoluat doar in decurs de o saptamana, cei doi nu au avut timp de a vorbi unul cu celalalt, de a comunica suficient atat cat sa se cunoasca unul pe celalalt. O vreme dupa ce cei doi se muta impreuna, Jeremy incepe sa primeasca anonime cu privire la trecutul lui Lexxie. El devine gelos, se infurie pe zi ce trece, la fiecare anonima pe care o citeste,pana cand i se confirma adevarul: Lexxie mai fusese candva insarcinanata insa isi pierduse copilul.
Dupa certuri indelungi intre cei doi, apele se calmeaza ajungand astfel sa se creeze o armonie de cuplu perfecta intre cei doi.Insa aceasta fericire nu dureaza foarte mult timp,asta pana cand cei doi vor afla ca bebelusul este in pericol de moarte din pricina unei bride amniotice care se desprinsese de lichidul ce incojura bebelusul. Urmeaza o perioada dificila, plina de investigații medicale, pana in noaptea in care Lexxie urma sa nasca.
Este incredibil cum spre sfarsitul romanului dorinta de a-l aprofunda este enorma. Doresti sa aflii cat mai repede finalul, care insa nu este asa de frumos. Lexxie moare la nastere, iar acum Jeremy nu mai doreste sa recunoasca bebelusul numindu-l „fiinta care mi-a omorat sotia”. La inceput refuza cu indarjire sa o vada pe micuta, insa la insistentele bunicii lui Lexxie, Jeremy isi ia pentru prima data copilul in brate, il tine strans si o vede intruchipata pe Lexxie. Aici pare dragostea la prima vedere, dragostea dintre un tata si propria-i fiica.
Romanul are mult mai multe suisuri si coborasuri si ar fi foarte mult de explicat,insa incepand cu acesta, am ajuns sa aprofundez mai mult operele lui Nicholas Sparks si am ajuns la concluzia ca a devenit scriitorul meu preferat.
Poate o sa citeste si eu cartea dar am timp, dar nu prea cred in „Dragoste la prima vedere”… 😀
Am citit Dear John al lui Nicholas Sparks in engleza si pot spune ca are un stil simplu,dar care te atinge.Fiecare cuvant,apoi fiecare actiune te face sa citesti tot mai mult,pana cand iti dai seama ca s-a terminat prea repede.Culmea…nici a mea n-a avut happy ending(adica iubirea aia ever lasting intre cei doi),dar a fost frumos.Uneori viata nu se termina neaparat in happy end intotdeauna.Abia apuc sa apara filmul dupa a mea,trailerul l-am vazut deja:X
E pe lista mea… Trebuie sa o citesc si eu.